Ce se întâmplă atunci când ești hipnotizat: fenomenul bizar din creierul tău

Deși mulți oameni asociază hipnoza cu magicienii de mâna a doua, practica este, de fapt, susținută de un număr mare de clinicieni în neuroștiință, considerând-o un instrument puternic pentru a „sparge” mințile pacienților care suferă de tulburări psihosomatice.

Cu toate acestea, pentru a obține cele mai bune rezultate este vital să știm exact cum afectează creierul, motiv pentru care o echipă de cercetători de la Universitatea Stanford a efectuat un nou studiu.

Cu scopul de a-și desfășura cercetările, echipa a examinat 545 de persoane cu scopul de a determina susceptibilitatea acestora de a fi hipnotizate, utilizând Scala de Susceptibilitate Hipnotică a Grupului Harvard.

Acest lucru le-a permis să identifice 36 de persoane cu scoruri de hipnotizabilitate deosebit de ridicate,.

Folosind imagistica prin rezonanță magnetică, cercetătorii au scanat creierul fiecărui participant în timp ce își amintea o o întâmplare, ascultând o înregistrare vocală special concepută pentru a trimite ascultătorii în transă.

Hipnoza, cea mai veche formă occidentală de psihoterapie

Explicând necesitatea acestui tip de cercetare, coautorul studiului, David Spiegel, a susținut într-o declarație că „hipnoza este cea mai veche formă occidentală de psihoterapie, dar a fost murdărită de ceasurile atârnate și pelerinele violete… De fapt, este o formă foarte puternică de a schimba modul în care ne folosim mintea pentru a ne controla percepția și corpul”, a adăugat acesta.

Deoarece rețeaua de mod implicit este, în mare măsură, responsabilă pentru sentimentul de conștientizare de sine și memorie episodică, în timp ce rețeaua de control executiv controlează cogniția, deconectarea acestor două rețele ar părea să explice modul în care hipnoza le permite oamenilor să rămână conștienți și capabili să acționeze fără a putea reflecta asupra implicării lor în aceste acțiuni.

A doua descoperire majoră a fost o creștere a conectivității între cortexul prefrontal dorsolateral  și o regiune a creierului numită insulaă, care este asociată cu funcția somatică, procesarea durerii, emoția, empatia și simțul timpului. Acest lucru, spun cercetătorii, ar putea explica modul în care hipnoza le permite oamenilor să depășească sau să gestioneze durerea.

În cele din urmă, echipa a observat o scădere a activității într-o regiune a creierului numită cortexul cingulat anterior dorsal, care face parte din rețeaua de proeminență și este implicată în „evaluarea contextului”, ajutându-ne să decidem pe ce să ne concentrăm și ce să ignorăm.

Această constatare este foarte în concordanță cu comportamentul ciudat al oamenilor în transă hipnotică, care adesea par că nu observă mediul înconjurător real.

În concluzie, autorii studiului susțin că nicio zonă a creierului nu este de fapt închisă în timpul hipnozei. În schimb, conectivitatea este doar modificată, unele separându-se, iar altele devenind integrate. Ca atare, ei susțin că cercetarea lor „întărește ideea de hipnoză ca o stare diferită de conștiință”.